Infracțiunea — grile cu răspunsuri și explicații

Echipa Legalia · Actualizat: 2026-09-13 · Tema 2 din 12

Categoriile infracțiunilor se învață pe cifre: „mai puțin gravă” înseamnă închisoare de până la 5 ani inclusiv, iar „deosebit de gravă” cere cumulativ intenție și o pedeapsă mai mare de 12 ani (articolul 16). Fapta care întrunește formal elementele unei infracțiuni, dar este lipsită de importanță, nu constituie infracțiune (articolul 14).

Cea mai des ratată întrebare este cea despre neglijență: făptuitorul nu a prevăzut urmările, deși trebuia și putea să le prevadă — nu „nu a vrut să le producă”. Explicațiile de mai jos separă formele vinovăției una de alta.

Ce se verifică la Infracțiunea?

1Ce element este obligatoriu pentru ca o infracțiune să fie clasificată drept „deosebit de gravă"?

Să fi produs decesul a cel puțin două persoane.
Să fie săvârșită de o persoană cu funcție de demnitate publică.
Să fie săvârșită cu intenție și să prevadă o pedeapsă mai mare de 12 ani. Răspuns corect
Să fie săvârșită exclusiv de un grup criminal organizat.

De ce: Conform Articolului 16 alineatul (5), această categorie necesită cumulativ forma de vinovăție a intenției și un prag de pedeapsă de peste 12 ani.

De ce nu „Să fi produs decesul a cel puțin două persoane.”: Gravitatea urmărilor poate influența încadrarea, dar definiția legală se bazează pe pedeapsa maximă abstractă.

De ce nu „Să fie săvârșită de o persoană cu funcție de demnitate publică.”: Calitatea subiectului nu este criteriul general de clasificare a categoriilor de gravitate prevăzute la art. 16.

De ce nu „Să fie săvârșită exclusiv de un grup criminal organizat.”: Deși relevant, modul de organizare nu este criteriul definitoriu pentru această clasificare în Articolul 16.

2Care este condiția esențială pentru a exista „recidivă"?

Comiterea cu intenție a unei infracțiuni de către o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune intenționată. Răspuns corect
Săvârșirea oricărei fapte penale la mai puțin de un an de la eliberare.
Săvârșirea unei infracțiuni din imprudență după o condamnare pentru intenție.
Comiterea unei infracțiuni grave în timpul minoratului.

De ce: Articolul 34 definește recidiva prin existența antecedentelor penale pentru fapte intenționate și comiterea unei noi fapte tot cu intenție.

De ce nu „Săvârșirea oricărei fapte penale la mai puțin de un an de la eliberare.”: Intervalul de timp nu este singura condiție; natura vinovăției și existența condamnării sunt critice.

De ce nu „Săvârșirea unei infracțiuni din imprudență după o condamnare pentru intenție.”: Recidiva necesită ca ambele infracțiuni (cea anterioară și cea actuală) să fie săvârșite cu intenție.

De ce nu „Comiterea unei infracțiuni grave în timpul minoratului.”: Infracțiunile săvârșite în timpul minoratului nu se iau în calcul la stabilirea stării de recidivă conform art. 34 alin. (5).

3În ce caz nu se ține cont de antecedentele penale la stabilirea stării de recidivă?

Dacă persoana a fost condamnată la pedeapsa amenzii.
Dacă infracțiunea anterioară a fost săvârșită în timpul minoratului. Răspuns corect
Dacă noua infracțiune este identică cu cea anterioară.
Dacă prejudiciul a fost foarte mare.

De ce: Articolul 34 alineatul (5) litera a) prevede explicit că nu se iau în considerare condamnările din perioada minoratului pentru recidivă.

De ce nu „Dacă persoana a fost condamnată la pedeapsa amenzii.”: Tipul pedepsei (amendă sau închisoare) nu elimină automat antecedentele din calculul recidivei dacă a fost o faptă intenționată.

De ce nu „Dacă noua infracțiune este identică cu cea anterioară.”: Identitatea infracțiunilor (recidiva specială) este chiar un argument pentru recidivă, nu un motiv de excludere.

De ce nu „Dacă prejudiciul a fost foarte mare.”: Cuantumul prejudiciului nu afectează regulile de calcul al antecedentelor pentru recidivă.

4În ce situație se consideră că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență sub forma neglijenței?

Făptuitorul a prevăzut urmările, dar a considerat ușuratic că le poate evita.
Făptuitorul nu a prevăzut urmările, deși trebuia și putea să le prevadă. Răspuns corect
Făptuitorul a ignorat cu bună știință regulile de securitate pentru a obține un profit.
Făptuitorul a admis în mod conștient survenirea urmărilor, fără a le dori.

De ce: Neglijența este definită prin lipsa prevederii urmărilor în condițiile în care exista obligația și posibilitatea obiectivă de a le anticipa.

De ce nu „Făptuitorul a prevăzut urmările, dar a considerat ușuratic că le poate evita.”: Aceasta descrie imprudența sub forma încrederii exagerate (prevederea cu ușurință a evitării), nu neglijența.

De ce nu „Făptuitorul a ignorat cu bună știință regulile de securitate pentru a obține un profit.”: Ignorarea voluntară a regulilor tinde spre intenție, în timp ce neglijența presupune o omisiune a anticipării urmărilor.

De ce nu „Făptuitorul a admis în mod conștient survenirea urmărilor, fără a le dori.”: Aceasta este definiția intenției indirecte, o formă a vinovăției intenționate, nu a imprudenței.

5Ce se întâmplă cu încadrarea unei infracțiuni săvârșite cu două forme de vinovăție (intenție pentru faptă și imprudență pentru urmări mai grave)?

Se consideră infracțiune mixtă și se pedepsește separat.
Făptuitorul este exonerat de răspundere pentru urmările pe care nu le-a dorit.
Infracțiunea se consideră, în ansamblu, intenționată. Răspuns corect
Se aplică pedeapsa pentru infracțiunea din imprudență, fiind mai ușoară.

De ce: Conform Articolului 19, dacă rezultatul mai grav a fost produs din imprudență dar fapta de bază a fost intenționată, infracțiunea este considerată intenționată.

De ce nu „Se consideră infracțiune mixtă și se pedepsește separat.”: Legea nu recunoaște categoria de 'infracțiune mixtă' ca unitate legală distinctă în acest context.

De ce nu „Făptuitorul este exonerat de răspundere pentru urmările pe care nu le-a dorit.”: Răspunderea survine dacă urmările puteau fi prevăzute, chiar dacă nu au fost dorite.

De ce nu „Se aplică pedeapsa pentru infracțiunea din imprudență, fiind mai ușoară.”: Prezența intenției la nivelul faptei inițiale atrage un regim de sancționare mai sever, nu mai ușor.

6Care dintre următoarele entități este exceptată de la răspunderea penală conform Articolului 21?

Organizațiile necomerciale internaționale.
Societățile comerciale cu capital de stat.
Partidele politice.
Autoritățile publice. Răspuns corect

De ce: Conform Articolului 21 alineatul (3), persoana juridică este pasibilă de răspundere penală, cu excepția autorităților publice.

De ce nu „Organizațiile necomerciale internaționale.”: Acestea nu sunt enumerate printre excepțiile explicite din textul articolului 21.

De ce nu „Societățile comerciale cu capital de stat.”: Dacă acționează ca persoane juridice de drept privat sau comercial, acestea pot răspunde penal.

De ce nu „Partidele politice.”: Partidele politice sunt persoane juridice care nu beneficiază de imunitatea acordată autorităților publice în sensul legii penale.

7Cum este definită „iresponsabilitatea" în Articolul 23?

Starea de tulburare cauzată de o provocare gravă.
Refuzul conștient de a respecta normele de conviețuire socială.
Incapacitatea de a-și da seama de acțiuni sau de a le dirija din cauza unei boli psihice sau altei stări patologice. Răspuns corect
Starea persoanei care a consumat voluntar substanțe stupefiante.

De ce: Iresponsabilitatea este fundamentată pe criterii medicale și psihologice care anulează discernământul sau voința.

De ce nu „Starea de tulburare cauzată de o provocare gravă.”: Aceasta poate fi o circumstanță atenuantă, dar nu constituie iresponsabilitate în sensul articolului 23.

De ce nu „Refuzul conștient de a respecta normele de conviețuire socială.”: Refuzul normelor ține de atitudinea antisocială (vinovăție), nu de incapacitatea psihică patologică.

De ce nu „Starea persoanei care a consumat voluntar substanțe stupefiante.”: Consumul voluntar de substanțe nu atrage, de regulă, starea de iresponsabilitate care înlătură răspunderea penală.

8Care este vârsta generală de la care o persoană fizică poate fi trasă la răspundere penală?

18 ani.
16 ani. Răspuns corect
14 ani.
21 de ani.

De ce: Articolul 21 alineatul (1) stabilește că persoanele care au împlinit 16 ani sunt pasibile de răspundere penală pentru orice infracțiune.

De ce nu „18 ani.”: La 18 ani survine majoratul civil, dar răspunderea penală începe mai devreme în legislația penală.

De ce nu „14 ani.”: Vârsta de 14 ani este un prag de excepție aplicabil doar pentru o listă limitată de infracțiuni grave.

De ce nu „21 de ani.”: Vârsta de 21 de ani nu reprezintă un prag pentru începutul răspunderii penale în Codul Penal.

9În ce condiții se poate aplica pedeapsa unei persoane care s-a îmbolnăvit de o boală psihică după săvârșirea infracțiunii, dar înainte de sentință?

Pedeapsa nu se mai aplică niciodată, persoana fiind definitiv scutită.
Doar dacă fapta este deosebit de gravă.
Se aplică imediat, indiferent de starea de sănătate.
După însănătoșire, dacă anterior au fost aplicate măsuri de constrângere medicală. Răspuns corect

De ce: Conform Articolului 23 alineatul (2), după restabilirea sănătății mintale, persoana poate fi supusă pedepsei.

De ce nu „Pedeapsa nu se mai aplică niciodată, persoana fiind definitiv scutită.”: Scutirea definitivă se aplică doar dacă boala a existat în momentul comiterii faptei (iresponsabilitate).

De ce nu „Doar dacă fapta este deosebit de gravă.”: Regula suspendării pedepsei pentru boală psihică survenită ulterior se aplică indiferent de categoria infracțiunii.

De ce nu „Se aplică imediat, indiferent de starea de sănătate.”: Executarea pedepsei necesită ca persoana să aibă capacitatea psihică de a înțelege scopul acesteia.

10Ce constituie „pregătirea de infracțiune" conform definiției legale?

Simpla exprimare a dorinței de a comite o faptă penală.
Crearea intenționată de condiții pentru săvârșirea infracțiunii, dacă aceasta nu și-a produs efectul. Răspuns corect
Punerea în executare a intenției de a comite o infracțiune.
Săvârșirea tuturor actelor pe care făptuitorul le-a considerat necesare.

De ce: Pregătirea include procurarea de mijloace, adaptarea instrumentelor sau crearea de condiții, fără a trece la execuția propriu-zisă.

De ce nu „Simpla exprimare a dorinței de a comite o faptă penală.”: Gândurile sau manifestările verbale care nu implică acțiuni concrete de pregătire nu sunt pedepsibile.

De ce nu „Punerea în executare a intenției de a comite o infracțiune.”: Punerea în executare nemijlocită definește tentativa, nu faza de pregătire.

De ce nu „Săvârșirea tuturor actelor pe care făptuitorul le-a considerat necesare.”: Aceasta descrie o tentativă consumată (dar fără rezultat), nu faza preliminară de pregătire.

11Când există un „concurs real" de infracțiuni?

Când o persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni prin acțiuni separate, nefiind condamnată definitiv pentru niciuna. Răspuns corect
Când infracțiunea este comisă de un grup de persoane împreună.
Când fapta este comisă în stare de recidivă periculoasă.
Când o singură acțiune produce mai multe rezultate diferite.

De ce: Concursul real presupune o pluralitate de acțiuni și o pluralitate de infracțiuni comise înainte de existența unei hotărâri definitive.

De ce nu „Când infracțiunea este comisă de un grup de persoane împreună.”: Participația penală este diferită de conceptul de concurs de infracțiuni al unei singure persoane.

De ce nu „Când fapta este comisă în stare de recidivă periculoasă.”: Recidiva implică o condamnare definitivă anterioară, ceea ce exclude starea de concurs.

De ce nu „Când o singură acțiune produce mai multe rezultate diferite.”: Aceasta este definiția concursului ideal, nu a celui real.

12Pentru ce categorii de infracțiuni este pedepsibilă „pregătirea", conform Articolului 26?

Pentru toate infracțiunile prevăzute de Codul Penal.
Numai pentru infracțiunile ușoare și mai puțin grave.
Doar pentru infracțiunile contra vieții și sănătății.
Numai pentru infracțiunile mai puțin grave, grave, deosebit de grave sau excepțional de grave. Răspuns corect

De ce: Articolul 26 alineatul (2) exclude explicit infracțiunile ușoare de la pedepsirea etapei de pregătire.

De ce nu „Pentru toate infracțiunile prevăzute de Codul Penal.”: Legiuitorul a restricționat pedepsirea pregătirii doar la faptele cu un anumit grad de pericol social.

De ce nu „Numai pentru infracțiunile ușoare și mai puțin grave.”: Dimpotrivă, pentru infracțiunile ușoare pregătirea nu se pedepsește deloc.

De ce nu „Doar pentru infracțiunile contra vieții și sănătății.”: Criteriul este categoria de gravitate (pedeapsa), nu obiectul juridic al infracțiunii.